România 2025: cât de aproape suntem de eradicarea sărăciei extreme?

Progresul României în Combaterea Sărăciei Extreme

Analiza Tendințelor Ratei Sărăciei Relative

România a înregistrat o scădere a ratei sărăciei relative în ultimii ani, ajungând în 2021 la cel mai mic nivel din ultimul deceniu, de 22,5%. Această tendință pozitivă, deși încurajatoare, nu trebuie să ne orbească. Chiar și cu această îmbunătățire, încă ne situăm la un nivel destul de ridicat comparativ cu alte state europene. Este esențial să continuăm eforturile pentru a reduce și mai mult acest procent. Datele arată că, în ciuda creșterii economice, o treime din populație se afla încă în risc de sărăcie sau excluziune socială în 2023, ceea ce subliniază persistența unor probleme structurale adânci. Această situație ne arată că drumul spre eradicarea sărăciei este unul lung și plin de provocări, necesitând o abordare mult mai atentă și susținută. Banca Mondială a subliniat în rapoartele sale că, fără o guvernare eficientă, progresul în reducerea sărăciei va fi lent.

Impactul Creșterii Economice Asupra Reducerii Sărăciei

Creșterea economică robustă din perioada 2016-2021 a avut, fără îndoială, un impact pozitiv asupra reducerii sărăciei în România. Am văzut cum rata sărăciei, calculată la un prag zilnic de 6,85 dolari, a scăzut semnificativ. Totuși, nu putem spune că am rezolvat problema. Această creștere economică nu a fost distribuită uniform, iar discrepanțele dintre regiuni și dintre mediul urban și rural rămân pronunțate. De exemplu, decalajul de prosperitate, care măsoară cât de mult ar trebui să crească veniturile pentru a atinge un standard de viață mai bun, indică faptul că veniturile medii ar trebui aproape să se dubleze. Asta înseamnă că beneficiile creșterii economice nu au ajuns la toată lumea în mod egal, lăsând în urmă segmente importante ale populației. Este clar că avem nevoie de politici economice care să vizeze o incluziune socială mai mare.

Obiectivele Strategice Naționale pentru 2030

România și-a setat obiective ambițioase pentru 2030, inclusiv eradicarea sărăciei extreme. Strategia Națională de Dezvoltare Durabilă 2030 (SNDDR 2030) propune ținte clare, cum ar fi reducerea cu cel puțin jumătate a numărului de cetățeni care trăiesc în sărăcie relativă. Estimările actuale sugerează că, dacă ritmul de scădere se menține, am putea ajunge la un nivel de 22,3% până în 2030, ceea ce este încă departe de ținta propusă. Unele regiuni, precum Nord-Est, se confruntă cu rate ale sărăciei mult mai mari decât altele, cum ar fi București-Ilfov. Acest lucru arată că avem nevoie de strategii personalizate pentru fiecare regiune, adaptate la specificul și nevoile locale. Fără o cunoaștere detaliată a situației la nivel regional, prin intermediul unor date statistice precise, e greu să facem progrese reale.

Discrepanțe Regionale în Nivelul Sărăciei

Polarizarea Sărăciei: Nord-Est vs. București-Ilfov

E clar că nu toți trăim la fel în România, și asta se vede cel mai bine când ne uităm la sărăcie pe regiuni. E o diferență uriașă între Nord-Est și București-Ilfov, de exemplu. În timp ce în zona Capitalei riscul de sărăcie sau excluziune socială e destul de mic, în Nord-Est situația e mult mai gravă. Practic, sunt zone unde aproape jumătate din populație se confruntă cu probleme, în timp ce în alte părți, procentul e mult mai mic. Această polarizare arată cât de inegală e dezvoltarea țării noastre.

Regiunile Cele Mai Afectate de Sărăcie

Când vorbim despre regiunile cele mai lovite de sărăcie, Sud-Estul, Nord-Estul și Sud-Vestul Olteniei ies cel mai des în evidență. Aici, un procent mare din oameni riscă sărăcia sau excluderea socială. Asta înseamnă nu doar lipsa unui loc de muncă stabil, ci și probleme cu locuința, acces limitat la servicii medicale sau educaționale. E un cerc vicios greu de spart.

Evoluția Ratei Sărăciei în Diferite Regiuni

Situația nu stă la fel peste tot. Unele regiuni, cum ar fi București-Ilfov, au reușit să scadă rata sărăciei destul de mult, mergând chiar spre țintele stabilite pentru 2030. Altele, însă, se luptă să facă progrese. Mai mult, în unele zone, cum ar fi Nord-Estul sau Sud-Estul, rata sărăciei a chiar crescut în ultimii ani. Asta ne arată că politicile de reducere a sărăciei nu funcționează la fel peste tot și că e nevoie de abordări adaptate fiecărei regiuni.

Provocări Structurale și Guvernanță

Rolul Guvernanței în Reducerea Sărăciei

Banca Mondială ne atrage atenția că, deși economia României a crescut, reducerea sărăciei se mișcă greu dacă nu rezolvăm problemele legate de guvernare. Asta înseamnă să facem instituțiile mai puternice, ca toți oamenii să aibă acces la servicii bune și șansa să-și folosească tot potențialul. Guvernanța și problemele din instituții sunt, de fapt, cele mai mari obstacole pentru dezvoltarea țării. Ele ne împiedică să creștem mai mult, să oferim servicii de calitate tuturor, să îmbunătățim traiul oamenilor în toate regiunile, să creăm locuri de muncă mai bune și să ne adaptăm mai ușor la schimbările climatice. Fără o guvernare eficientă, e greu să vorbim de progrese reale în combaterea sărăciei. România are nevoie de reforme.

Constrângeri Instituționale și Dezvoltare

Problemele din instituții fac ca potențialul României să nu fie folosit la maximum. Asta înseamnă că țara nu crește la fel de repede cum ar putea și că beneficiile nu ajung la toată lumea. E ca și cum ai avea o mașină puternică, dar nu știi să o conduci bine sau piesele nu sunt bine puse la punct. Asta afectează direct capacitatea statului de a oferi servicii publice de calitate, de la sănătate la educație, și de a crea un mediu propice pentru afaceri și locuri de muncă. Practic, aceste blocaje instituționale ne țin pe loc.

Accesul Egal la Servicii Publice de Calitate

Un alt punct important este cum ajung serviciile publice la oameni. Aici vorbim de școli, spitale, transport, dar și de accesul la informație sau la justiție. Dacă aceste servicii nu sunt disponibile sau nu sunt de calitate pentru toată lumea, decalajele sociale se adâncesc. Oamenii din zone mai sărace sau din mediul rural sunt adesea cei mai dezavantajați. Asta creează un cerc vicios, unde lipsa accesului la servicii de bază limitează oportunitățile și perpetuează sărăcia. E nevoie ca statul să se asigure că fiecare cetățean, indiferent unde locuiește sau ce venituri are, beneficiază de aceleași standarde de calitate.

Incluziunea Socială și Oportunitățile Pieței Muncii

Legătura dintre Reducerea Sărăciei și Incluziunea Socială

Incluziunea socială nu e doar un concept abstract, ci o componentă vitală în lupta împotriva sărăciei. Când oamenii se simt parte dintr-o comunitate, când au acces la resurse și oportunități, șansele lor de a ieși din sărăcie cresc considerabil. E vorba despre a oferi tuturor, indiferent de situația lor, posibilitatea de a participa activ la viața economică și socială. Fără o incluziune reală, eforturile de reducere a sărăciei riscă să rămână superficiale, neadresând cauzele profunde.

Bariere în Accesul pe Piața Muncii

Să fim sinceri, piața muncii din România încă prezintă obstacole serioase pentru mulți. Vorbim despre lipsa calificărilor potrivite, despre discriminare, fie ea bazată pe vârstă, gen sau origine, și despre o mobilitate geografică redusă. Mulți oameni, mai ales din zonele rurale sau defavorizate, pur și simplu nu au acces la locuri de muncă decente, chiar dacă și-ar dori să muncească. Această situație perpetuează cercul vicios al sărăciei, blocând progresul individual și colectiv. E nevoie de programe de formare profesională adaptate, de sprijin pentru transport și de politici care să încurajeze angajarea persoanelor din grupuri vulnerabile. Îmbunătățirea accesului la servicii este un pas important.

Impactul Asupra Educației și Sănătății

Sărăcia și lipsa incluziunii sociale au un impact direct și dureros asupra accesului la educație și servicii de sănătate. Copiii din familii sărace au șanse mai mici să meargă la școală, să termine studiile sau să beneficieze de îngrijiri medicale de calitate. Asta creează un dezavantaj generațional, greu de depășit. Dacă nu investim în educația și sănătatea tuturor, indiferent de situația lor financiară, riscăm să lăsăm în urmă o mare parte din populație, subminând astfel potențialul de dezvoltare al țării.

Decalaje Economice și Sociale Persistente

Diferențe Semnificative între Urban și Rural

Chiar și în 2025, România se confruntă cu o prăpastie destul de mare între mediul urban și cel rural. Nu e vorba doar de infrastructură, ci și de accesul la servicii, oportunități de muncă și, implicit, la un trai mai bun. Oamenii din sate și comune au, în general, mai puține șanse să scape de sărăcie, comparativ cu cei din orașe. E o problemă veche, care pare greu de rezolvat.

Decalajul de Gen în Participarea la Forța de Muncă

Un alt aspect care ne trage înapoi este diferența dintre bărbați și femei pe piața muncii. Femeile încă se confruntă cu mai multe obstacole când vine vorba de a găsi un loc de muncă bun sau de a avansa în carieră. Asta înseamnă că, per total, familiile conduse de femei sau unde femeile sunt principalele întreținătoare pot fi mai vulnerabile economic. E nevoie de mult mai multă egalitate pentru ca toată lumea să aibă aceleași șanse.

Decalajul de Prosperitate și Nevoia de Dublare a Veniturilor

Ca să ajungem la nivelul de trai din alte țări europene, veniturile românilor ar trebui, în medie, să se dubleze. Asta ne arată cât de departe suntem de o prosperitate reală, care să ajungă la toată lumea. Fără o creștere economică mai incluzivă și politici sociale bine țintite, acest decalaj va persista, iar speranța de a atinge obiectivele de dezvoltare va fi tot mai mică. E important să ne uităm la cum cresc veniturile celor mai săraci, nu doar la media generală, pentru a vedea unde se fac cu adevărat progrese. De altfel, și deficitul bugetar, deși în scădere, necesită o atenție constantă din partea autorităților, pentru a nu pune în pericol stabilitatea economică a țării.

Sărăcia Energetică și Vulnerabilitatea Grupurilor

Dificultăți în Plata Facturilor de Utilități

Sărăcia energetică rămâne o problemă serioasă în România, afectând în mod disproporționat persoanele cu venituri mici. În 2023, aproape 14% din populație a avut probleme să achite facturile la utilități, iar acest procent sare la peste 28% pentru cei care trăiesc deja sub pragul sărăciei. Creșterile recente ale prețurilor la energie au accentuat această vulnerabilitate, punând o presiune suplimentară pe gospodăriile deja fragile. Chiar și cu anumite măsuri de plafonare, impactul se resimte puternic, mai ales în zonele defavorizate.

Impactul Creșterilor Prețurilor la Energie

Deși inflația generală a început să scadă, ceea ce oferă o oarecare ușurare, prețurile la energie continuă să fie un factor de stres major. Pentru grupurile vulnerabile, cum ar fi beneficiarii de asistență socială, aceste creșteri pot însemna dificultăți reale în a asigura un trai decent. Este un cerc vicios unde costurile crescute la energie erodează și mai mult resursele limitate, lăsând mai puțin pentru alte nevoi de bază. Această situație necesită o atenție sporită și soluții țintite pentru a preveni adâncirea sărăciei.

Sărăcia Energetică în Rândul Persoanelor Vulnerabile

Persoanele în vârstă, familiile cu mulți copii și persoanele cu dizabilități sunt adesea cele mai expuse riscului de sărăcie energetică. Lipsa unor surse de venit stabile, locuințele prost izolate și dependența de sistemele de încălzire costisitoare contribuie la această problemă. Abordarea sărăciei energetice nu înseamnă doar ajutoare financiare punctuale, ci și investiții pe termen lung în eficiență energetică și surse de energie mai accesibile. Este esențial să ne asigurăm că toți cetățenii au acces la servicii sociale integrate, care pot oferi un sprijin holistic, abordând simultan problemele legate de locuință și venituri servicii sociale integrate.

Politici Sociale și Reforma Sistemului de Pensii

Efectele Ajutoarelor Financiare

Acordarea de ajutoare financiare familiilor și persoanelor singure care se confruntă cu dificultăți, fie că nu au venituri deloc, fie că au venituri foarte mici, joacă un rol important în prevenirea sărăciei. Practic, aceste ajutoare pot reduce riscul ca oamenii să ajungă în situații critice. La nivel național, în decembrie 2022, numărul beneficiarilor de ajutor social a scăzut față de 2012, dar regiunea de Nord-Est încă avea cel mai mare număr de beneficiari. Aceste măsuri, deși necesare, ridică și întrebări despre sustenabilitatea lor pe termen lung și despre potențialul de a crea dependență, un subiect dezbătut intens în contextul asistenței sociale în România.

Echitatea și Egalitatea de Gen în Sistemul de Pensii

Reforma sistemului de pensii, prin eliminarea indicelui de corecție și egalizarea vârstelor de pensionare pentru bărbați și femei, vizează creșterea echității și a egalității de gen. Aceste modificări ar trebui să aibă un impact neutru sau chiar pozitiv asupra sărăciei. De asemenea, ajustarea structurii punctelor de pensie de serviciu contribuie la un sistem mai corect pentru toți. Aceste schimbări sunt parte dintr-un efort mai larg de a asigura un trai decent pentru pensionari.

Contribuția Reformei Pensiilor la Reducerea Sărăciei

Reforma pensiilor, prin măsurile sale de echitate și egalitate de gen, are potențialul de a contribui la reducerea sărăciei în rândul pensionarilor. Prin asigurarea unor pensii mai corecte și prin adaptarea sistemului la realitățile demografice, se urmărește o îmbunătățire a situației financiare a persoanelor vârstnice. Totuși, provocările legate de îmbătrânirea populației și migrație continuă să pună presiune pe sistemul de pensii și pe piața muncii în general.

Estimări și Perspective pentru 2025 și 2030

Ne apropiem de 2025, iar întrebarea principală este cât de aproape suntem, de fapt, de eradicarea sărăciei extreme. Proiecțiile actuale arată o imagine mixtă. Pe de o parte, avem ținte ambițioase stabilite în Strategia Națională de Dezvoltare Durabilă (SNDDR) pentru 2030, cum ar fi reducerea cu 50% a numărului persoanelor sărace față de 2018. Dacă menținem ritmul actual de scădere, unele regiuni, precum București-Ilfov, ar putea chiar să atingă aceste ținte mai devreme. De exemplu, în București-Ilfov, rata sărăciei ar putea ajunge la 5,5% în 2030, mult sub media națională.

Proiecții privind Numărul Persoanelor Sărace

Totuși, la nivel național, imaginea e mai puțin roz. Dacă ritmul mediu anual de scădere a sărăciei din ultimii ani se menține, în 2030 am putea avea încă aproximativ 3,5 milioane de persoane sărace, ceea ce înseamnă că ținta SNDDR de 2,3 milioane nu va fi atinsă. Asta ne arată că, deși există progrese, ele nu sunt suficiente pentru a ajunge la obiectivul propus. Regiuni precum Nord-Est, Sud-Est și Sud-Vest Oltenia continuă să fie cele mai afectate, cu rate ale riscului de sărăcie sau excluziune socială (AROPE) mult peste media națională.

Atingerea Țintelor Strategice

Pentru a atinge țintele strategice, e nevoie de o accelerare a ritmului de reducere a sărăciei. Asta implică nu doar creștere economică, ci și politici sociale bine țintite, care să abordeze cauzele profunde ale sărăciei. De exemplu, reducerea deprivării materiale severe a înregistrat progrese notabile, cu o scădere de peste 40% între 2014 și 2020. Dacă acest trend continuă, ținta pentru 2030 ar putea fi chiar depășită, cu estimări care arată că doar aproximativ 1,16 milioane de persoane ar mai fi afectate.

Factori care Pot Încetini Progresul

Există însă și factori care ne pot încetini progresul. Crizele recente, precum pandemia și războiul din Ucraina, au adăugat presiune pe economie și pe grupurile vulnerabile. Sărăcia energetică rămâne o problemă majoră, cu un procent semnificativ din populație având dificultăți în plata facturilor, iar creșterile prețurilor la energie pot agrava situația. De asemenea, o populație îmbătrânită și migrația, combinate cu lipsa competențelor adaptate pieței muncii, pot restrânge forța de muncă necesară pentru o creștere economică susținută. Reforma sistemului de pensii, deși vizează echitatea, trebuie monitorizată atent pentru a nu crea noi vulnerabilități. Decalajele regionale persistente, în special între urban și rural, și între regiunile mai dezvoltate și cele mai sărace, reprezintă o altă provocare majoră. Fără o abordare echilibrată și adaptată la realitățile locale, eradicarea sărăciei extreme până în 2030 pare un obiectiv greu de atins.

Deprivarea Materială Severă și Reducerea Ei

Scăderea Numărului Persoanelor Aflate în Deprivare Materială Severă

Eforturile depuse în ultimii ani au dus la o scădere notabilă a numărului persoanelor care se confruntă cu deprivarea materială severă. De la peste 5 milioane de oameni în 2014, am ajuns la sub 3 milioane în 2020. Asta înseamnă o reducere de aproape jumătate, ceea ce e un pas mare înainte. Dacă menținem acest ritm, ținta pentru 2030, care vizează o reducere cu 50% față de 2018, ar putea fi nu doar atinsă, ci chiar depășită. Estimările arată că, până în 2030, doar aproximativ 1,16 milioane de persoane ar mai putea fi afectate de această problemă. E un semn bun că politicile sociale, inclusiv ajutoarele financiare acordate familiilor și persoanelor singure aflate în dificultate, își arată efectele pozitive, reducând riscul ca acestea să ajungă în sărăcie.

Țintele de Reducere a Deprivării Materiale

Strategia Națională de Dezvoltare Durabilă (SNDDR) a stabilit obiective clare pentru reducerea deprivării materiale severe până în 2030. Una dintre ținte vizează scăderea numărului persoanelor afectate cu 50% față de nivelul din 2018. Pe baza tendințelor actuale, se pare că suntem pe drumul cel bun pentru a atinge acest obiectiv. Menținerea ratei medii anuale de creștere observată în perioada 2014-2020, care a fost de aproximativ -8,92% la nivel național, ne plasează într-o poziție favorabilă. Această reducere este esențială pentru a construi o societate mai echitabilă și mai prosperă pentru toți cetățenii, contribuind la o mai bună incluziune socială.

Situația Regională a Deprivării Materiale

Deși la nivel național vedem progrese, situația variază destul de mult de la o regiune la alta. Regiunea de Nord-Est rămâne cea mai afectată, cu peste 600.000 de persoane în situație de deprivare materială severă în 2020. Totuși, și aici se înregistrează o tendință de scădere, iar dacă ritmul se menține, numărul celor afectați ar putea ajunge sub 300.000 până în 2030, chiar sub ținta stabilită pentru această regiune. La polul opus, regiunea de Vest a înregistrat cele mai bune rezultate, cu o rată de scădere anuală impresionantă de peste -15%. Alte regiuni, precum Centru și Nord-Vest, au arătat, de asemenea, rate de scădere peste media națională, ceea ce sugerează că politicile implementate încep să dea roade și în zonele mai puțin favorizate.

Rolul Statisticilor Oficiale în Dezvoltarea Durabilă

Importanța Datelor pentru Planificarea Viitoare

Fără date clare, e greu să știi unde te afli și încotro te îndrepți, mai ales când vine vorba de obiective mari, cum ar fi eradicarea sărăciei. Institutul Național de Statistică (INS) joacă un rol cheie aici, oferind informațiile necesare pentru a înțelege situația reală. Ei colectează și analizează date despre sărăcie, deprivare materială și alte aspecte sociale, iar aceste cifre sunt baza pe care se construiesc politicile. Aceste statistici ne arată unde sunt problemele cele mai mari și cine are cea mai mare nevoie de ajutor. De exemplu, știm că în 2021 erau peste 4,3 milioane de români săraci, dar și că numărul lor a scăzut față de anii anteriori. Asta ne dă o imagine, chiar dacă incompletă, despre progresul făcut. Fără aceste date, am fi ca niște navigatori fără hartă, încercând să ajungem la destinație fără să știm drumul. Digitalizarea serviciilor sociale, de exemplu, depinde mult de datele corecte pentru a funcționa eficient.

Indicatori de Dezvoltare Durabilă la Nivel Regional

Problema sărăciei nu e la fel peste tot în țară. Unele regiuni se descurcă mai bine, altele mai puțin. INS publică indicatori de dezvoltare durabilă la nivel regional, ceea ce ne ajută să vedem aceste diferențe. De exemplu, știm că regiunea Nord-Est se confruntă cu cele mai mari probleme legate de deprivarea materială severă, în timp ce alte regiuni stau mai bine. Aceste informații sunt vitale pentru a adapta strategiile la nevoile specifice fiecărei zone. Nu poți aplica aceeași rețetă peste tot și să te aștepți la aceleași rezultate. E ca și cum ai încerca să vindeci o răceală cu același medicament, indiferent dacă e vorba de o tuse seacă sau una productivă. Fiecare regiune are particularitățile ei, iar statisticile ne ajută să le identificăm.

Parteneriatul dintre INS și Guvern

Pentru ca datele să fie cu adevărat utile, e nevoie de o colaborare strânsă între Institutul Național de Statistică și Guvern. INS furnizează datele, iar Guvernul le folosește pentru a crea politici și programe. Departamentul pentru Dezvoltare Durabilă din cadrul Guvernului, de exemplu, este un beneficiar direct al acestor publicații. Acest parteneriat este esențial pentru a transforma cifrele în acțiuni concrete care să ajute oamenii. Fără o comunicare bună și o înțelegere comună a importanței datelor, eforturile pot fi în zadar. E ca și cum ai avea cele mai bune ingrediente, dar nu știi cum să le combini pentru a face o mâncare bună. Colaborarea asigură că informațiile statistice sunt folosite la maximum pentru a construi o Românie mai bună pentru toți.

Statisticile oficiale sunt esențiale pentru a înțelege cum evoluează societatea noastră și pentru a ne asigura că progresăm într-un mod echilibrat. Ele ne ajută să vedem unde suntem și unde trebuie să ajungem, mai ales când vine vorba de un viitor mai bun pentru toți. Vrei să afli mai multe despre cum aceste date ne ghidează spre un viitor sustenabil? Vizitează site-ul nostru pentru a descoperi cum poți contribui!

Întrebări Frecvente

Ce înseamnă sărăcie extremă și cum o măsurăm în România?

Sărăcia extremă se referă la situația în care oamenii nu au suficienți bani pentru nevoile de bază, cum ar fi mâncarea, hainele și adăpostul. În România, o măsură importantă este rata sărăciei relative, care arată câți oameni trăiesc cu venituri mult mai mici decât media. De asemenea, ne uităm la câți oameni au dificultăți să plătească facturile sau să aibă condiții decente de trai.

Cât de aproape este România de a scăpa de sărăcia extremă până în 2025?

Deși s-au făcut progrese, mai ales în ultimii ani, România încă se confruntă cu provocări mari. Unele regiuni sunt mult mai sărace decât altele, iar dacă ritmul actual de scădere a sărăciei continuă, ținta de eradicare completă până în 2030 pare greu de atins. 2025 este un an apropiat și, deși vom vedea îmbunătățiri, dispariția totală a sărăciei extreme este un obiectiv ambițios.

Care sunt regiunile cele mai afectate de sărăcie în România?

Regiunile din Moldova, Oltenia și Dobrogea sunt, în general, cele mai sărace. Aici, rata sărăciei este mult mai mare comparativ cu zone precum București-Ilfov, unde nivelul de trai este semnificativ mai ridicat. Există o mare diferență între aceste zone.

Ce rol joacă guvernarea și instituțiile în lupta împotriva sărăciei?

Guvernarea și instituțiile sunt esențiale. Dacă acestea funcționează bine, toți oamenii au șanse egale la servicii de calitate, cum ar fi educația și sănătatea. Problemele la nivel de instituții pot încetini dezvoltarea și pot face ca reducerea sărăciei să fie mai dificilă.

Cum afectează piața muncii și educația reducerea sărăciei?

O piață a muncii care oferă locuri de muncă bune și accesibile ajută oamenii să iasă din sărăcie. Educația de calitate le dă tinerilor abilitățile necesare pentru a găsi aceste locuri de muncă. Când oamenii au acces la educație și locuri de muncă, incluziunea socială crește și sărăcia scade.

De ce există diferențe mari între orașe și sate în România?

Diferențele dintre mediul urban și cel rural sunt destul de mari în România. În sate, accesul la locuri de muncă bine plătite și la servicii de bază poate fi mult mai limitat decât în orașe. Aceasta creează un decalaj economic și social important.

Ce este sărăcia energetică și cine este cel mai afectat?

Sărăcia energetică înseamnă că oamenii au probleme mari în a plăti facturile la curent, gaz sau căldură. Cei mai afectați sunt oamenii cu venituri mici și grupurile vulnerabile. Creșterile prețurilor la energie agravează această problemă.

Cum ajută statisticile oficiale la combaterea sărăciei?

Statisticile oficiale, cum ar fi cele de la Institutul Național de Statistică, ne arată exact unde sunt problemele și cine este afectat. Aceste date sunt foarte importante pentru ca guvernul și alte organizații să poată crea politici și programe eficiente pentru a reduce sărăcia și a asigura o dezvoltare durabilă.